Chimioterapia si cordul

La nivel European, numarul cazurilor de cancer reprezinta 24% din totalul global, desi Europa are doar 9% din populatia mondiala. Cancerul reprezinta a 2-a cauza importanta de morbimortalitate in Europa, cu estimari ce depasesc 4,5 milioane cazuri noi, peste 2 milioane decese si circa 13 milioane cazuri prevalente, in 2018. In Romania, in 2018, incidenta privind toate cancerele a fost de 426 la 100.000 locuitori.

Mortalitatea cea mai frecventa s-a înregistrat la tumorile maligne ale bronhiilor și plămânilor (46,1 la 100.000 de locuitori), tumorile maligne ale colonului (17,8 la 100.000 de locuitori), tumorile maligne ale sânului (16 la 100.000 de locuitori) și la tumorile maligne ale stomacului (15 la 100.000 de locuitori).

Tratamentul oncologic (chimioterapia, radioterapia și interventiile chirurgicale) a imbunatatit supravietuirea acestor pacienti. Totusi, acest tratament s-a asumat in prezenta  unor riscuri adverse.

Cele mai severe efecte adverse ale terapiei oncologice sunt reprezentate de complicatiile cardio-vasculare, potential ireversibile și uneori fatale. Incidenta acestora poate ajunge pana la 20-30%, devenind principala cauza de mortalitate a pacientilor oncologici.

Orice pacient care este diagnosticat cu neoplasm, are nevoie de monitorizare cardio-oncologica pentru a identifica din timp efectele tratamentului asupra cordului, pentru a ghida terapia oncologica cu scopul reducerii morbimortalitatii in randul acestora.

Chimioterapia are efecte cardiotoxice, in functie de tipul ales, determinand disfunctie diastolica si sistolica. Aceasta poate sa apara acut, in primele ore de la administrarea tratamentului, subacut, in primele doua saptamani sau cronic, chiar si dupa 10 ani.

Mecanismul prin care cordul este afectat este fie ischemic, fie toxic direct asupra muschiului cardiac.

Evolutia acestei disfunctionalitati, in absenta tratamentului, este spre insuficienta cardiaca progresiva sau spre evenimente acute cardiovasculare (infarct miocardic, tulburari de ritm maligne). Riscul asumat depinde de profilul cardiovascular al pacientului, de asocierea sau nu cu radioterapia si de tipul de chimioterapic ales.

Administrarea de Antracicline (doxorubicina, epirubicina), folosite foarte frecvent in neoplaziile solide, in limfoame și leucemii, determina afectare miocardica in 50% din cazuri in functie de doza administrata, evolutia catre insuficienta cardiaca refractara si deces fiind la 16% din cazuri.

Administrarea de Anticorpi monoclonali (trastuzmab), folosit frecvent în cancerul de san, determina afectare miocardică la 5% din pacienti atunci cand se decide monoterapia si 27% din pacienti daca se asociaza cu taxanii (un alt tip de chimioterapic) sau cu radioterapia. Din fericire, această forma de disfunctie miocardica este frecvent reversibila la oprirea terapiei.

Taxanii, 5-fluorouracil, Copecitabina, Vincristina, Rituximab pot induce ischemie miocardica, dar acest efect advers apare rar.

Radioterapia poate determina afectare valvulara, pericardica, mai ales daca se folosesc doze mari.

In cancerele colorectale, pulmonare sau renale, mai ales dupa administrarea de Bevacizumab, poate sa apara hipertensiune arteriala in pana la 50% din cazuri.

Trombembolismul venos este un alt efect advers de temut atat in contextul bolii in sine, cat si la administrarea mai ales de Talidomida, Cisplatin, Bevacizumab, incidenta in acest caz, fiind de 20%.

Inaintea tratamentului oncologic, pacientii trebuiesc evaluati cardiovascular pentru a stabili profilul de risc si a decide monitorizarea atat pe intreaga durata a tratamentului cat si dupa. In unele cazuri, monitorizarea cardio-vasculara a pacientului trebuie prelungita pe o perioada de 10 ani, intrucat pot sa apara efecte adverse la distanta si acestea, tratate cat mai rapid, pot avea sansa de a incetini evolutia bolii.

Atat pentru evaluarea profilului de risc, cat si pentru monitorizare ulterioara, va stau la dispozitie in cadrul clinicii Hiperdia Brasov.

Leave a reply