Tendința generală umană spre confort este de a obține rezultate bune cu muncă puțină. Aceeași atitudine se evidențiază, mai ales, în rândul tinerilor, care, își doresc un corp atletic în timp scurt. Această dorință a motivat producții întregi de suplimente proteice, împachetate frumos, cu scop mercantil. Numai în 2016, la nivel global, s-au cheltuit peste 12 miliarde de dolari pe suplimentele proteice.

Ceea ce nu se promovează, însă, este posibilul efect pe care aceste suplimente proteice l-ar putea avea asupra cordului și, mai ales, folosirea lor în exces.

Suplimentele de proteine se găsesc sub formă de pastile, pudre cu diferite arome sau batoane. Ele provin fie din produse de origine animală, precum zer sau cazeină, fie din plante precum soia, orez, cânepă sau mazăre. La prima vedere, consumul de proteine nu pare să fie nociv, deoarece organismul nostru chiar are nevoie de aceste elemente. Însă, este bine să fie luate din alimentație, din carne, legume şi oleaginoase.

Intenția inițială a acestor suplimente proteice a fost de a ajuta persoanele cu suferință musculară, generate de boli precum neoplasmul ori SIDA. Cu timpul, însă, s-a speculat efectul asupra creșterii musculare la culturiștii de performanță.

Culturismul este un tip de activitate fizică static, deloc prietenos cu nevoile cordului. Din punctul de vedere al activității muschilor scheletici, se diferențiază 2 tipuri de efortul fizic:

  • Efort fizic aerob, dinamic (izoton, de anduranță), practicat în atletism, înot, care se caracterizează prin contracții ritmice musculare. Forța musculară dezvoltată, în urma acestui efort, este relativ redusă; activitatea în sine este legată de consumul maxim de oxigen care se corelează cu debitul cardiac.
  • Efort fizic anaerob, static, izometric, de forță, depus în culturism, lupte și care se caracterizeaza prin generarea unei forțe musculare crescute care se opune unei anumite rezistențe, fără modificări semnificative ale lungimii fibrelor musculare. În acest caz, creșterea efortului fizic izometric ține de contracția maxim atinsă, ducând la o creștere a tensiunii arteriale. Tensiunea arterială crescută reprezintă o sarcină, împotriva căreia inima va trebui să pompeze. Astfel, în dorința de a menține debitul cardiac, mușchiul inimii se va îngroșa (hipertrofia), asemeni mușchilor scheletici ai culturistului. Vasele care irigă acest mușchi sunt aceleași ca număr, din pacate, în absența efortului aerob și, astfel, apare ischemia – o disfuncționalitate între cererea și oferta de oxigen de la nivelul cordului. Ischemia va genera durere anginoasă, care transformă sportivul în pacient.

Suplimentele proteice în exces au efectul de a grăbi apariția hipertrofiei cardiace, de aceea, recomandarea de specialitate este de a aduce aportul necesar din alimentație, nu din suplimente și, acest aport să fie în strânsă legătură cu efortul depus, sub directa îndrumare a unul specialist în nutriție.

Un alt efect nedorit al excesului proteic este creșterea acidului uric care, ar putea, duce la disfuncție renală în timp, prin presiune asupra rinichiului.

Studii efectuate până în prezent au arătat că există o legătură între dietele bogate în proteine şi boli precum cancer sau afecţiuni ale inimii şi ale rinichilor. De asemenea, studiile au mai arătat că dietele bogate în proteine nu ajută la menţinerea musculaturii pe perioade lungi de timp, e doar un efect pe termen scurt.

În concluzie, o dietă echilibrată şi sportul făcut în mod controlat sunt cheia pentru o sănătate de fier şi o siluetă de invidiat, construite în timp, cu răbdare.

Leave a reply